Poveștile de divorț sunt atât de diferite încât fiecare ar putea să fie subiectul unui film de dragoste sau război.
În ultimii 5 ani am auzit la Grupurile de Suport după Divorț sute de povești, unele mai provocatoare sau mai dramatice ca altele.
De ce-ți vorbesc despre povești de divorț acum?
Pentru că fiecare participant este reținut la început, imaginându-și că povestea lui conține o grozăvie care nu se poate arăta lumii.
Ușor-ușor, auzind povestea mea, pe a celorlalți membri din grupurile anterioare pe care-i invit din când în când, realizează că toți trăim aceeași experiență complexa numita viață, iar crizele fac parte din ea.
Nu am cunoscut până acum nicio persoană la vârsta maturității, care să nu fi trecut măcar printr-o criză mai importantă (legată poate de job, relația cu părinții, poate un faliment, o boala, un divorț, etc)
Și totuși oamenilor le vine greu să se deschidă și să vorbească despre asta.
De ce?
Pentru că am învățat de mici copii că rufele murdare se spală în familie, că imaginea de pe instagram trebuie să fie perfectă și că emoțiile ne fac vulnerabili.
Oare este adevărat?
Și oare atunci când trecem printr-o criză nu ar fi mai ușor dacă am cere ajutor?
Uite cum suna povestea uneia dintre clientele mele.
Nu i-a fost ușor să se deschidă de la începutul programului, dar știu sigur că s-a simțit mult mai ușurată aseară, după ce a reușit să ne mărturisească ce simte și tot grupul a apreciat deschiderea și puterea ei de a merge mai departe.
„L-am părăsit pentru că mă înșela și sufăr!
Sufăr pentru că nu știu ce nu i-am oferit, pentru că nu știu ce căuta în plus, pentru că îl vreau și nu îl vreau înapoi, pentru că dacă l-aș ierta nu aș avea siguranța că nu se mai poate întâmpla. Pentru că dacă l-aș ierta aș fi judecată și încă nu am învățat cum să fac să nu îmi mai pese de părerea celorlalți… Pentru că nu aș putea să îl mai strâng în brațe la fel sau să îl sărut fără să am în cap imaginea lor făcând asta…
E greu, e recent, poate va trece repede, poate nu!
Știu doar că nu știu ce să fac. Știu că nu știu ce mă doare cel mai tare: lipsa lui sau orgoliul meu.”
Iată și câteva comentarii de la membrii grupului
„e și mai greu pentru că viața ta este judecată după cum este văzută din exterior: „Ce fericiți sunt, ce bine se înțeleg, sunt atât de frumoși împreună!. Cred că fiecare dintre noi gândim așa cel puțin odată, cu admiratie sau invidie, depinde dacă ne lipsește ceva….
Și ne lipsește… Tuturor, mai ales în zilele noastre.”
Părerea mea după sesiunea de ieri:
„Povestea participantei mele nu e singulară, sunt multe femei care se confruntă cu aceeași problemă, adulterul. De altfel infidelitatea este și primul motiv de divorț, conform statisticilor.
Dar o alta problemă des întâlnită la multe femei este lipsa încrederii în sine.
O persoana care și-a pierdut încrederea în sine suferă și e îngrijorată de ce va spune lumea, ar fi dispusă să treacă și peste o trădare, uitând că ea este cea mai importantă persoana din viața ei, pe care nu are voie să o trădeze vreodată.”
Sunt convinsă că prin puterea grupului și a programului de coaching, participanta mea va ajunge să treacă peste aceste îndoieli și în scurt timp va fi pregătită să atragă în viața ei un bărbat integru, care să o respecte în aceeași măsură în care se respecta ea singură. Sau să-l determine pe cel de acum să vrea să se schimbe!
Dacă și tu te confrunți cu o situație de viață dificilă și simți că nu te poți deschide în fata celorlalți, nu uita că Grupul de Suport după Divorț este un spațiu sigur, unde confidentialitatea participanților este întotdeauna respectată, unde oamenii înțeleg prin ce treci și sunt lângă tine să te susțină, fără să te judece.
Ar fi minunat ca aceste cercuri de încredere să fie mai dese în viața noastră, de aceea acest program este la dispoziția ta oricand.