A mai trecut un 1 iunie și am văzut festivitățile din fiecare an: părinți mergând cu cei mici la petreceri, cumpărând cadouri, ieșind la cofetării cu ei… Și e super!
Întrebarea e: de copilul tău interior cine are grijă?
Atunci când ne naștem, înțelegem rapid că adulții din viața noastră sunt cei care trebuie să aibă grijă de noi. De aceea, în mare parte, încercăm să fim obedienți, să ne facem plăcuți de ei, să ne asigurăm, practic, șansele de supraviețuire sub protecția lor.
În multe cazuri acei părinți, similari cu cei pe care i-am văzut prin parcuri de 1 iunie, au făcut tot ce le-a stat în putință să fie cei mai buni ocrotitori posibil. Au trimis copiii la școală, i-au îndrumat pe căi bune și morale, au fost lângă ei atunci când au suferit.
În și mai multe cazuri, însă, părinții nu au reușit să ocupe în mod corect acel rol. Motivele sunt multiple și irelevante: adicții, traume din copilărie, probleme financiare, boli etc.
Din această cauză, copilul a fost nevoit să “se crească singur”: să învețe să se apere, să-și aline singur suferința și să se bazeze doar pe el însuși.
Acest copil crește să fie adult și caută, în mod inconștient, toată viața lui, pe cineva care să ocupe rolul mult visat a unui părinte ocrotitor.
Pentru că n-a primit ce avea nevoie atunci când era mic – iubire, înțelegere, răbdare, protecție etc. – copilul ajuns adult se bazează pe partenerul de viață, pe carieră, pe prieteni sau uneori chiar pe proprii copiii pentru a satisface aceste nevoi neîmplinite.
De asta de multe ori vedem acești oameni “needy” care par că nu pot lua nicio decizie fără validarea cuiva, care par mereu confuzi în viață și care stau mereu în expectativă ca altcineva să-i salveze din situațiile în care se găsesc.
DIn păcare, însă, mami și tati au fost pe cât de buni au putut – și alt adult nu va veni, de nicăieri, să salveze micuțul copilaș neglijat.
Sigur, adultul va avea prieteni, parteneri, colegi care vor ține la el și îi vor vrea tot binele din lume, dar adevărul este că nimeni nu va putea să umple golul ăla interior lăsat de o copilărie plină de suferință.
Nimeni în afară de o singură persoană – adultul în cauză.
Da, copilul acela singur și neiubit a rămas în viață, este în interiorul fiecăruia dintre noi. Iar acum că suntem adulți, noi înșine putem deveni părinții pe care nu i-am avut niciodată.
De aceea, atunci când un eveniment dureros se întâmplă – pierderea unui job, un deces sau un divorț, spre exemplu – primul om care trebuie să ia decizia să depășească acest obstacol ești chiar tu.
Apoi, desigur, poți apela la profesioniști, la terapeuți, coachi sau mentori, pentru a te ajuta să ieși din impas. Însă, așa cum știi deja dacă ai făcut până acum terapie, niciun mentor nu-ți poate schimba viața pentru tine. Doar tu poți s-o faci.
Așadar, ne bucurăm să vedem de 1 iunie – sau în orice zi – părinți dedicați care fac tot ce le stă în putință pentru a le oferi copiilor lor cea mai bună experiență. Însă de copilul lor interior cine se ocupă?
În 99% din cazuri răspunsul e “nimeni”. Copilul interior continuă să trăiască aceleași traume de neglijență și în viața adultă.
Dacă vrei să rupi acest ciclu vicios și să devii cel mai bun părinte atât pentru copiii tăi, cât și pentru copilul tău interior, te invităm la Grupul de Suport după Divorț.
Grupul de Suport după Divorț este un program de coaching de grup intensiv, de 12 săptămâni, dedicat persoanelor care urmează să divorțeze, sunt în proces de divorț sau care au finalizat deja divorțul.
În aceste 3 luni ne întâlnim săptămânal pentru a depăși mai rapid, mai eficient și mai ușor trauma lăsată de divorț. Iar în acest proces învățăm să ne ascultăm și să ne onorăm copilul interior, așa cum merită.
Începem o nouă grupă la final de iunie, așa că înscrie-te la link-ul acesta!