„Sunt momente când simt că nu mai am pentru ce să trăiesc. Am 33 de ani, nu mai am șanse reale la o familie, nu am nici copii, cu cariera am bătut pasul pe loc, iar acum mă simt urâtă și respinsă”.
Așa a început discuția mea cu o clientă, care de câteva săptămâni și-a rătăcit busola. Este foarte aproape de a două despărțire de bărbatul cu care a petrecut peste 12 ani din viață și cu care spera să facă o familie și copii.
Întâmplarea face să o cunosc bine și să fi fost martora multor mutilări sufletești pe care clienta mea și le-a aplicat de-a lungul timpului, doar ca să facă acea relație să meargă.
O relație presărată cu dezamăgiri, trădări, despărțiri, împăcări, toate acceptate cu speranța că într-o bună zi, ca prin farmec, lucrurile vor fi altfel.
Că relația va intra pe făgașul normal al căsniciei pe care și-o imagina ea încă din copilărie. Acel mariaj cu liniște, iubire, copii și o viață fericită până la adânci bătrâneți. Așa cum din păcate nu a văzut la părinții ei. Dar așa cum a învățat-o bunica ei că ea trebuie să aibă.
E o poveste de viață și am văzut-o în nenumărate forme și emoții la mulți dintre clienții mei.
Deși empatizez cu durerea acestei femei, deși știu că va traversa un proces dificil ca să înțeleagă adevărul despre situația ei, știu că într-o zi munca ei va da roade. Și va ajunge să înțeleagă că abia această trezire dureroasă la realitate o va împinge să înceapă să trăiască.
Pentru că, fără să conștientizeze, ea nu-și mai trăia propria viață.
Și asta se simte ca o nemulțumire apăsătoare, că deși ai făcut sacrificii ca să bifezi la multe dintre cele cerute de ceilalți – tu tot ești trist sau deprimat.
Dr. Dyer spune că ceea ce ne dorim în „dimineața vieții noastre” poate fi complet irelevant pentru „după-amiaza” vieții noastre. Observ în ultimul timp că limita dintre „dimineața și după-amiaza vieții noastre” s-a mutat tot mai aproape de tinerețe. Tot mai multe persoane între 30 și 40 de ani încep să se trezească și să realizeze că nu sunt pe drumul lor, că nu trăiesc viața lor.
Ce nu se știe este că de multe ori divorțul nu este un ghinion sau o situație în care partenerul nu-ți mai oferă ce-ți dorești ci este chiar un semnal de trezire!
Și am mai observat că oamenii care ajung la programele mele „știu” deja asta. Știu că nu divorțul este problema lor cea mai mare.
Poate nu înțeleg exact ce se întâmplă, dar simt că au nevoie de cineva să-i ghideze printr-un proces mult mai complex decât desprinderea de o persoană sau de o situație de viață.
Este procesul de regăsire, de transformare în versiunea ta autentică și care înțelege că viața este frumoasă când o trăiești în plenitudine, în strălucire, în autenticitate….Și nu atunci când îți tai în fiecare zi câte o părticică din ființa ta și din demnitatea ta sau stima de sine, doar din frică că ai putea pierde ceva, ce oricum nu mai are valoare reală pentru tine, cel de azi.
Este un proces prin care știi că într-o zi vei pune capul pe pernă și indiferent că vei fi cu partenerul tău sau singur, vei zâmbi și te vei gândi că viața e frumoasă și vei mulțumi pentru asta!
Despre acest process vreau să vorbim live!
De aceea te invit să ne cunoaștem și să vorbim despre „Primii pași după divorț”
Pașii către un proces de conștientizare, un proces în care intrăm să ne înțelegem și să ne vindecăm.
Vom vedea ce resurse ne sunt de folos în acest proces și vom decide dacă putem să facem această călătorie împreună.
Dacă rezonezi cu această idee, vino la workshopul live din București, pe data de 16 iunie. Începe la 18:30 și se ține la Avocadoo 2 (adică pe Strada Postelnicului 12, la parter).
Participarea este gratuită, trebuie doar să completezi acest formular:
Alege să te înțelegi și să începi să te vindeci cu adevărat.
Ne vedem joi!
