Nedreptatea la divort

///Nedreptatea la divort

Nedreptatea la divort

Nedreptatea este emotia pe care o resimtim de multe ori dupa divort.

Am dat totul, am facut totul si cu toate acestea nimic bun nu s-a intamplat, ba am ajuns si la despartire.

Aceasta nedreptate doare, vine sa puna sare pe rana deschisa a divortului, ni se pare ca suntem cei care am ramas pacaliti din toata “afacerea” asta care la final a insemnat chinuri, vorbe grele si in final deznodamantul final, divortul.

Mai vin si cei din jur sa ne “ajute” cu expresii de genul “pai la cate ti-a facut, mai are rost sa plangi?’ sau “mai bine asa, oricum erai nefericit/a” si asta te face sa te simti si mai nedreptatit.

Cum putem trece peste aceste sentimente, care indiferent cat le simtim de justificate, nu ne fac sa ne simtim mai bine, ci accentueaza frustrarile care vin odata cu divortul?

Cea mai buna metoda de a face pace cu sentimentele noastre este de “a sta de vorba cu ele”, de a le intelege, de a le privi ca pe niste mesageri ai unor situatii din care avem de invatat.

Si pentru asta eu folosesc in procesul de divorce coaching cateva dintre intrebarile:

  1. Nedreptatea la divort. De ce ma simt nedreptatit?

Si aici curg motivele:  ca fostului partener nu-i pasa de suferinta mea, ca datorita nepasarii lui s-a ajuns aici, ca deja are pe altcineva pe cand eu ma chinui singur, ca eu patimesc mai mult in raport cu copiii decat celalalt, etc

Insa daca ne punem si in pantofii partenerului intelegem ca si el sau ea poate simti aceeasi nedreptate: sigur ca si partenerul si-ar fi dorit ca aceasta casnicie sa mearga, ca nimeni nu intra intr-un mariaj cu idea de divort!

Poate ca sufera si el dar nu arata, poate noua relatie e doar un pansament pentru sentimentele ranite pe care nu stie sa le gestioneze singur, poate ca cel care plateste pensia alimentara se plange ca nu-si mai vede copiii zilnic, dar cel care ramane cu copiii se plange de lipsa de libertate sau resurse, etc

Acest proces de a ne pune in papucii fostului nu are rostul aici de a-i gasi scuze, ci de a ne aseza pe noi intr-o pozitie de putere.

Doar din pozitia de putere reusim sa ne desprindem de imaginea de victime ale unei situatii in care nu am avut niciun cuvant de spus si din care am primit ce era mai rau.

Pana la urma un divort este un eveniment cu consecinte negative asupra ambilor parteneri, indiferent de ce pretinde fiecare…si in primul rand asupra copiilor, din pacate!

  1. Cand am realizat ca sunt nedreptatit? Ce am facut la momentul respectiv?

Un divort nu se produce peste noapte, chiar daca unii spun ca au fost luati prin surprindere de decizia partenerului de a divorta.

In general se produce in timp o racire a relatiei, multi prefera sa nu-i dea atentie sperand ca se va rezolva de la sine, apoi cand semnele sunt evidente ca ceva nu mai merge in relatie, cauta vinovati in exterior si ei se simt nedreptatiti.

Stim ca asa este natura umana si e mai simplu sa gasim in exterior circumstantele responsabile pentru situatia noastra, dar cand facem asta de fapt noi renuntam la propria putere de a ne coordona viata, considerand ca totul este la bunul plac al altora.

  1. Cine era responsabil ca eu sa nu fiu nedreptatit?

In general consideram ca partenerul trebuie sa aiba grija de fericirea noastra si de bunul mers al relatiei, in egala masura in care si noi ne ingrijim de fericirea lui si partea noastra de contributie la relatie.

Si atunci cum se face ca el sau ea si-a gasit fericirea in bratele altuia?

Oare nu intelege ca asta ma face nefericit si ma nedreptateste?

Oare nu mai primea de la mine fericirea de care avea nevoie? Oare se simtea si el neimplinit sau nedreptatit cu ce-i ofeream?

Din pacate noi am fost educati sa asteptam fericirea din exterior si sa consideram ca altcineva este responsabil pentru ea.

Realitatea este ca fiecare om este responsabil pentru propria fericire, iar atunci cand am asteptat sa ne-o ofere altcineva si ne-am considerat nedreptatiti cu ce am primit, abia atunci ne-am facut singuri o mare nedreptate.

  1. Cum mi-as conduce viata daca nu m-as mai simti nedreptatit?

Cum ar fi viata mea mea daca nu m-as mai considera victima divortului si mi-as lua toata puterea inapoi in mainile mele?

Am avut aceasta putere si inainte de a ma casatori, m-am descurcat foarte bine pana atunci, dar pe parcursul relatiei mi-am abandonat propria identitate si acum ma simt nedreptatit.

De catre cine?

Cine a decis acest lucru?

Cine l-a lasat sa se intample?

Iata cateva intrebari cu care puteti sa va interogati sentimentul de nedreptate, iar dupa cateva sesiuni de conversatie cu el, s-ar putea sa realizati ca a venit doar sa va invete sa va bucurati mai mult de viata de acum incolo.

Realizand ca toata responsabilitatea vietii noastre este la noi, regasim puterea de a ne relua viata dupa divort in propriile maini si a o duce in directia pe care ne-o dorim.

 

 

 

 

By | 2017-10-17T11:13:14+00:00 octombrie 17th, 2017|Despre tine, Trairile Tale|1 Comentariu

Un comentariu

  1. Nayman Diana 19 octombrie 2017 la 17:47 - Raspunde

    O casatorie are la baza iubirea si respectul intre soti, iar solutia inerentelor neintelegeri este comunicarea, nu adulterul. De aceea o persoana care a oferit in casnicie iubire si respect nu se poate pune in „papucii” fostului sot care doar a mimat aceste virtuti / sentimente. Daca fiecare este responsabil de propria fericire, atunci ce rost mai au relatiile de iubire / casniciile? De ce sotul inselat trebuie sa fie de vina pentru lipsa de sentimente si de respect (care presupune si comunicare si sinceritate) a celuilalt sot? De ce trebuie sa consideram ca si sotul adulterin este nedreptatit ca nu isi mai vede copiii la fel de des ca inainte? Oare nu singur a ales asta? Iubire cu de-a sila nu se poate. Dar intretinere a doua relatii in acelasi timp nu e o nedreptate? Este obligatia sotului iselat sa-si dea seama, sau a sotului adulterin sa isi marturiseasca noile sentimente, dandu-i si celuilalt posibilitatea sa-si refaca viata?

Comenteaza