Astăzi vreau să-ți vorbesc despre altă cărămidă a reconstrucției după divorț și ți-o exemplific prin povestea Dianei.

Diana m-a sunat și m-a întrebat din prima: „Când începe urmatorul grup de suport?”

Deși pare o întrebare normală, eu știu cum procedează oamenii când își fac curaj să acceseze un grup de suport – pun întrebări, caută informații, cer referințe, vin la webinarii și abia apoi decid să înceapă.

De aceea am fost surprinsă de hotărârea Dianei.
„Am vrut să fac programul de acum 2 ani, am fost chiar la o sesiune demonstrativă la sediu, înainte de pandemie”. Și așa mi-am amintit de Diana.

Era o femeie tristă, așa cum sunt în general persoanele la prima interacțiune cu mine, era în pragul divorțului și nu știa cum să-și gestioneze frica de ce va urma, precum și relația cu partenerul, de dragul fetiței ei de 11 ani.

Deși ar fi vrut să participe la grup, într-un final a decis că prețul e prea mare și că nu-și poate permite să facă un astfel de program. Niciodată n-am încercat să conving pe nimeni de prețul programului, pentru unii e o sumă măricică, pentru alții poate e o seară mai fancy la restaurant, deci valoarea nu stă în bani, ci în beneficiile pe care această investiție le aduce.

Eram curioasă ce s-a întâmplat cu Diana după acești 2 ani. Mi-a povestit că între timp a terminat procesul de divorț, care a fost mai lung și mai dificil decât se aștepta. Ca o paranteză, cer participanților la grupuri să nu semeze hârtii și să nu inițieze proceduri juridice în timpul celor 3 luni de program, tocmai pentru că atunci când n-ai toate informațiile necesare, un proces simplu poate deveni mult mai lung și mai costisitor. Asta fără să mai menționăm de încărcătura emoțională, care câteodată ne face să ne comportăm irațional chiar și cu propriul avocat.

S-au razboit la partajarea bunurilor – până la urmă ea a cedat ca să se termine odată.

Au negociat timpul petrecut cu fetița – până la urmă ea a cedat de dragul fetei și ca să nu mai existe fricțiuni între ei.

Iar acum se simte blocată, nu înțelege unde a greșit și cum se face că după 2 ani se simte la fel de speriată, singură și fără speranță.

Eu am înțeles perfect starea Dianei pentru că la fel mă simțeam și eu la mult timp după divorțul meu.

În cazul meu, abia după ce am trecut prin programul de suport după divorț, pe care l-am găsit în Statele Unite la acea vreme, am fost capabilă să înțeleg, să accept și să merg mai departe cu viața mea.

Doar așa am reușit să fac pace cu toate fricile pe care le aveam și care mă țineau pe loc.

Pentru că o componentă importantă care însoțește perioada divorțului este FRICA.

Și acum hai să vorbim despre această cărămidă a reconstrucției după divorț.

De ce ne e FRICĂ?

–          De faptul că vom fi considerați ratați pentru că nu am fost în stare să ne menținem căsnicia

–          Că ne vom pierde copiii, care poate că-l vor prefera pe celălalt părinte

–          De singurătate și că nu vom mai găsi pe cineva care să ne iubească

–          Frica faptului că nu suntem părinți buni, iar copiii noștri suferă din cauza deciziei noastre de a divorța

–          Din cauza banilor; știm că urmează o perioada de re-așezare a cheltuielilor și asta ne sperie

–          Frica de a ne lua singuri deciziile, nu mai avem pe cine întreba dacă e de acord și pare o responsabilitate prea mare

–         Frica de instanță și de ce urmează în procesul de divorț, partaj, custodie, etc…

…Probabil că fiecare poate să mai descrie și alte motive de teamă pe care le are, însă FRICA este un sentiment paralizant, care ne ține într-o zona de izolare și inacțiune.

Cum putem să depășim FRICA la divorț?

Simplu! Ca orice emoție, dacă vrem să o gestionăm corect trebuie să o recunoaștem, să-i dăm un nume și să vorbim despre ea.

Asta se întâmplă de fapt și când discutăm la psiholog despre trăirile noastre, însă putem face acest lucru și dincolo de cabinetul unui psihoterapeut.

La Grupul de Suport după Divorț vorbim deschis despre fricile noastre, conștientizăm că suntem mai mulți care avem aceleași trăiri, acceptăm că frica face parte din condiția umană și că are un rol de protecție, iar la final ajungem să facem pace cu frica.

Se spune că cei curajoși nu sunt cei care nu au temeri, ci cei care reușesc să meargă mai departe în ciuda fricii.

Așa cum îți spuneam din primul mail, cărămizile reconstrucției după divorț (cum le-a descris Bruce Fisher), te ajută să treci pas cu pas prin labirintul încâlcit al acestei perioade de schimbare.

Prima perioadă este cea mai dificilă, dar te asigur că vei primi de la mine și mail-uri în care-ți voi vorbi despre încredere, iubire și noi relații.

Însă toate acestea doar după ce depășim perioada de criză!

Sper să găsești utile aceste informații și mai ales că începi să acționezi în direcția transformării tale.

Sfatul meu este să fii mai înțelept decât Diana sau decât am fost eu după divorț, să nu mai aștepți 2 ani ca să începi călătoria de revenire, ci să o începi chiar acum!

Dacă vrei să te însoțesc în această călătorie, intră pe acest link și află cum se desfășoară un program de suport după divorț.

Îți vei mulțumi peste câteva luni pentru alegerea făcută 🙂

Cu drag,
Gabriela