„Nu-i bine să judeci o carte după copertă”.  Așa am fost învățați, nu?

„E bine să fii deschis la minte și să privești situația din mai multe perspective”. Are sens, 100%.

Ce se întâmplă, totuși, când pierzi niște etichete de care erai atașat?

Oricât de mult am spune că nu vrem să fim judecați după aparențe, adevărul este că multe etichete ne ajută să ne simțim integrați în societate. În plus, pentru multe etichete muncim din greu și le purtăm cu mare mândrie.

„Medic.”
„Soț/Soție.”
„Mamă/Tată.”

Așa că, atunci când o etichetă ne este smulsă din percepția individuală și colectivă, începem să ne simțim… pierduți. Ca și cum am eșuat. Ca și cum rolul nostru în societate, peste noapte, a devenit mai puțin relevant.

Și, desigur, știm cu toții la nivel teoretic că valoarea ta nu se schimbă atunci când îți schimbi titlul. Cu toate astea, emoțiile noastre văd lucrurile diferit – în special atunci când vorbim despre etichete pe care le purtam cu mare mândrie și bucurie.

Atunci când am divorțat, n-am anunțat pe nimeni de la serviciu timp de vreo 6 luni.

Deși mă consideram apropiată de echipa mea, am simțit că nu sunt pregătită să renunț la eticheta mea de soție. Am simțit că nu pot să renunț încă la adresa mea veche, deși plecasem de acasă de mult timp. Am simțit că lipsa etichetei mă va expune, mă va lăsa vulnerabilă, că fără ea voi fi mai puțin valoroasă.

Și, pe măsură ce lucrurile se schimbau, pe măsură ce pierdeam etichetele de „concediu cu familia la mare”, de „Crăciun în familie”, de „flori primite de Valentine’s Day”, mă simțeam din ce în ce mai dezgolită, din ce în ce mai pierdută, din ce în ce mai singură.

Mi-a luat câțiva ani să realizez că atunci când pierzi etichete, ai oportunitatea perfectă să îți alegi unele noi.

Pe măsură ce pierdeam etichete care-mi erau așa de dragi, câștigam altele noi.

„Antreprenoare.”
„Coach.”
„Inspirație pentru fiica mea.”

Mi-a luat ceva vreme, dar am înțeles că viața niciodată nu ne ia pentru că e lacomă. Sau pentru că ne urăște. Sau pentru că avem ghinion.

Viața ne smulge etichetele atunci când nu mai avem nevoie de ele. Atunci când e timpul să trecem la următoarea etapă a vieții noastre. Atunci când suntem pregătiți, în sfârșit, să alegem cine vrem să fim.

Să pierzi etichete este al naibii de greu, mai ales când erai așa de atașat de ele. Dar fiecare moment de suferință vine cu o lecție. Iar pentru mine și pentru clienții mei, principala lecție este că oricând avem posibilitatea de a alege.

Eu azi îmi pun eticheta de învingătoare.

Tu ce etichetă îți pui la divorț?

Cu drag,
Gabriela