„Cum se va schimba viața mea după divorț? Care vor fi cele mai mari provocări?”

Asta încercam eu să aflu acum câțiva ani, când realizam că divorțul este singura mea opțiune, dar încercam să mă agăț de orice fir de speranță sau orice informație care m-ar fi putut ajuta în acele momente.

Aveam o singură prietenă care trecuse prin divorț, dar care nu știa să-mi răspundă concret la întrebările mele. Îmi amintesc că îmi zicea doar ceva de genul „e greu, dacă poți să eviți mai bine nu divorța, însă mie nu-mi pare rău că am divorțat”

Nu înțelegeam nimic: va fi mai bine sau mai rău?

Acum, la câțiva ani distanță de la divorțul meu, pot să explic ce transformări se petrec odată cu desfacerea unei relații de lungă durat[, în care s-au investit emoții, în care poate sunt copii, bunuri, prieteni, amintiri.

  • În primul rand, așa cum zicea prietena mea,un divorț nu e ușor. Când ai ajuns în fața unei astfel de situații poți să aprinzi becul roșu de criza! Imaginează-ți un avion trans-oceanic care traversează o zonă masivă de turbulențe. Deși ai mai zburat cu avionul, deși știi că toți cei care au trecut prin turbulențe sunt bine sănătoși, câtă vreme ești în zona de goluri de aer, stai cu inima în gât. Cam așa se simte și perioada de confuzie, durere și spaimă a divorțului. Probabil că dacă ai fi sigur 100% că va fi bine și că nu vei păți nimic, nu ai avea aceeași frica. Dar deși știi că nimeni nu a murit la divorț, ba unii chiar sunt mai fericiți, tot ești speriat. De aceea, în perioada de traversare a divorțului este bine să ai lângă tine specialiști – psihologi, coachi, grupuri de suport – care să te asigure că vei fi în regulă și că vei ajunge cu bine la destinație. Programul de Suport după Divorț este un astfel de instrument.
  • În al doilea rand, TU, cel de după divorț nu vei mai fi același cu TU cel dinainte. Îmi amintesc că după divorț încercam să mențin lucrurile așa cum le știam, aceleași locuri, aceleași magazine, obiceiuri, prieteni, activități. Abia după ce am trecut prin programul de coaching de suport am înțeles că trebuie să dau drumul la vechea Gabriela, ca să se nască una nouă. Metafora păsării Phoenix este perfectă pentru aceasta tranziție.
  • În al treilea rand, te trezești că ai mult mai mult timp liber pe care, oricât încerci să-l omori, la un moment dat ești nevoit să ți-l aloci ție. Și aici apare paradoxul – până acum n-aveai timp de tine, acum nu știi ce să faci cu atâta timp. Ți se deschid în față o multitudine de noi perspective. Prieteni noi, cursuri, activități – din care nu știi ce să alegi. În acest punct înveți să renunți la „trebuie” și să-l înlocuiești cu „îmi doresc să” sau „aleg să”. Deși acest lucru îți oferă libertate îți da și multă bătaie de cap. E ca și cum brusc te-ai maturiza și nu-ți mai spune nimeni ce „trebuie” să faci, deci „trebuie” să devii responsabil.


La final, daca ar fi să traduc ce-mi spunea prietena mea la început, da, divorțul este dificil pentru că implica transformări majore, și după cum știm, nouă, oamenilor, nu ne plac în mod deosebit schimbările. Dar odata cu aceste schimbări, primești dreptul la libertate, alegere, responsabilitate și asumare.

Toate acestea sunt daruri pe care le primești la divorț, dar reușești să le apreciezi abia după ce depășești perioada de tranziție a divorțului.

Acum ai în față o alegere de facut.

a) Poți naviga singur prin turbulentele divorțului și să speri cu inima cât un purice că vei trece cât mai curând și că vei scapă cu bine, atât tu cât și ceilalți pasageri (copii, părinți, colegi de serviciu)

b) Sau poți să te alături unui program de suport după divorț, unde vei fi însoțit de specialiști, vei avea alături și alte persoane în aceeași situație și unde vei primi informațiile și direcția necesară navigării tale.

Un nou grup începe în iunie, mai ai timp să te înscrii aici!

Alege inspirat și de primește ajutor specializat!