„Am obținut o libertate cu care nu știu ce să fac” este un răspuns pe care l-am primit în formularul de înscriere pentru un webinar pe care îl organizăm.
A fost un răspuns care mi-a plăcut foarte mult, pentru că descrie perfect o senzație cu care multe persoane se confruntă după divorț, însă pe care nu o pot pune în cuvinte atât de succint și clar.
Divorțul, cu toate provocările lui, cu tot valul de emoții și cu toate schimbările pe care le aduce, vine și cu un lucru pozitiv – libertate.
Nu ne dăm seama, însă am fost învățați (dar mai ales învățate, noi, femeile), să trăim într-o dinamică de sacrificiu.
Ni s-a spus încă de când eram mici că cel mai important lucru pe care îl vom face vreodata va fi să ne mărităm, să facem copii și să ținem casa.
Ni s-a spus că trebuie să fim într-un fel, să arătăm într-un fel și să ne comportăm într-un fel ca să fim iubite de partener.
Ni s-a spus că dacă vom face toate aceste lucruri, vom fi, în sfârșit, fericite și împlinite.
Și nu contest – relația de cuplu aduce (uneori) fericire. Aduce clipe frumoase în doi, aduce sentimentul de stabilitate, aduce un scop.
Însă o relație de cuplu nu poate să ne satisfacă în totalitate.
Este nedrept să ne punem toată fericirea, împlinirea și identitatea noastră pe umerii partenerului nostru.
În plus, chiar dacă, ipotetic, relația de cuplu ar fi răspunsul universal la întebarea „cum să fiu fericită”, vedem că relațiile se pot încheia la fel de repede cum încep.
Divorțul sau decesul sunt evenimente care de multe ori sunt în afara puterilor noastre, deci este imatur să ne lăsăm toată fericirea la voia întâmplării.
Așadar, revenind la răspunsul de mai sus – după divorț ne lovim de libertate și nu știm ce să facem cu ea. Ni se pare că libertatea de a alege ce vrem, de a ne comporta cum vrem și de a fi cine vrem e mai sufocantă decât orice fel de relație restrictivă.
Așa că fie ne dăm toată libertatea la job, sau pe copii, sau pe părinți, doar ca să nu fim nevoite să ne confruntăm cu ea. Doar ca să ia altcineva deciziile pentru noi, ca să ne ușureze nouă povara de a ne asuma mai mult decât credem că putem duce.
Însă libertatea nu este o povară. Este o binecuvântare.
Nu putem să vedem asta încă, pentru că nu am fost învățate să ne bucurăm de ea. La fel ca un animal care a fost crescut în cușcă – poți lăsa ușa de la cușcă larg deschisă, însă animalul nu va pleca de acolo fără permisiunea stăpânului.
Dacă vrei să înveți să te bucuri de libertate și să începi o nouă viață post-divorț plină de bucurii, de relații armonioase și de oportunități nemaipomenite, trebuie să depășești trauma divorțului corespunzător.
Orice emoție pe care nu o procesezi acum – resentiment, dezamăgire, furie, supărare, vinovăție – va rămâne lipită de sufletul tău pentru restul vieții, și vei descoperi că nu ai puterea să te bucuri de libertate, pentru că acest bagaj emoțional te trage în jos.
