Am crezut că sunt o mama bună! Asta a fost până am ajuns la divorţ, după care o perioada n-am mai avut aceeaşi părere despre mine.
În mod natural majoritatea mamelor sunt mame bune, adică din momentul naşterii îşi schimbă complet priorităţile şi pun pe primul loc mica fiinţă care a apărut în viaţa familiei.
Şi chiar dacă apar colici, nopţi nedormite, reproşul soţilor că au fost uitaţi şi declasaţi de pe primul loc, cea care până mai ieri era o femeie de lume şi o soţie provocatoare se transformă într-o mama iubitoare și hotărâtă să lupte în primul rând pentru binele puiului ei, în detrimentul prietenilor, vieţii sociale, vieţii sexuale şi chiar a timpului dedicat ei şi îngrijirii sale.
Toată energia, timpul şi banii se îndreaptă către sănătatea și hrana micuţului, odihna şi plimbarea lui, hăinuțele și jucariile, grădiniţa particulară și lecţiile de pian sau karate, vacanţele pentru el la mare, și toate astea pentru ca micul om să crească sănătos fizic şi emoţional şi cu o educaţie cât mai bună.
Dar odată cu divorţul o schimbare se produce în atitudinea părinților!
Dintr-o dată sănătatea emoţională şi confortul copilului nu mai sunt la fel de importante ca lupta în care sunt prinși cei doi, pentru a-şi demonstra propria dreptate şi a-și redefini poziția după divorț.
Foștii soți, fie că e cel care a provocat criza când a decis să divorțeze, fie că e cel care doar reacţionează la decizia celuilalt, uită că la mijloc sunt nişte micuţi care n-au nicio responsabilitate pentru decizia și conflictul dintre ei și-și duc copiii pe „frontul de lupta” alături de ei.
Nu puţine cazuri au fost cele în care mama își varsă necazul pe micuţul ei cu vorbe de genul “dacă taică-tu nu-mi dă pensia alimentară de unde să-ţi iau bicicletă?”
Sau tatăl se adresează copilului de cațiva ani cu afirmaţii de tipul “maică-ta aşa face tot timpul, tu pe mine să mă asculţi, sau să-mi spui dacă vine cineva la ea, etc”
Oare nu sunt aceeaşi părinţi care până mai ieri alegeau grădiniţe private că să-şi protejeze micuţul de emoțiile negative ale unui anturaj nepotrivit sau de indiferența profesorilor care poate nu s-ar ocupa suficient de nevoile copilului lor?
Şi acum ei ce fac?
Cel mai rău lucru pentru sănătatea emoţională a unui copil este să vadă doi adulţi – în care el are cea mai mare încredere – care nu sunt capabili să-şi rezolve conflictele între ei.
Mai grav este când cei doi, fiind în deruta emoţională maximă dîn timpul divorţului, îl folosesc pe copil ca moneda de schimb şi de şantaj “nu-mi plăteşti pensia alimentară, nu-l mai vezi până la vara”
A fi părinte este cea mai importantă meserie pe care o vei avea vreodată.
Copiii tăi au nevoie de tine pentru a-i ghida către maturitate şi de aceea trebuie să faci ce e mai bine pentru ei.
Parentingul poate fi dificil chiar şi când părinţii locuiesc împreună, însă după divorţ parentingul devine şi mai dificil. Copiii au însă nevoie în continuare de securitate, stabilitate şi grijă. Nevoile lor de bază nu se schimbă, indiferent dacă tu hotărăști să rămâi în cuplu sau să divorţezi.
De aceea tu trebuie sa iei decizii responsabile și raționale cu privire la viitorul copiilor tăi, indifferent de ce ai putea să simți pentru fostul partener și cât de mult ai vrea sa-l pedepsești pentru ceea ce ți-a făcut.
Când te regăseşti plin de emoții negative în confuzia provocată de un divorț, nu uita că tu ca și părinte ești chemat să dai dovadă de responsabilitate și să rezolvi problema copiilor tăi și nu avocații sau altcineva.
Împreună cu fostul partener puteți să găsiți o formulă de colaborare și să decideți, avînd in minte doar interesul superior al copilului, aspectele legate de viitorul domiciliu al micuțului, educaţia acestuia, îngrijirea medicală, activităţile extrașcolare, timpul petrecut cu fiecare părinte, etc.
Există profesionişti în parenting, coachi sau psihologi care te pot ajuta, iar acum găseşti informaţii și îndrumare şi în unicul Ghid de Parenting după Divorţ.
Nu uita că după un timp emoţiile tale se vor linişti, în curând poate îţi vei continua viaţa lângă un alt partener, dar trauma psihologică provocată copilului tău îi poate rămâne pentu toată viaţa dacă nu acorzi acum atenţia necesară!