Dragile mele,

Vă scriu pentru că am rămas cu un zâmbet pe față după ce am văzut workshopul „Fă diferența prin atitudine” și vreau să vă spun cum m-a ajutat pe mine atitudinea.

Am aproape 29 de ani și o relație de 5 ani și jumătate. Normal că primii ani de relație sunt cei mai tari, te simți cea mai frumoasă femeie din lume, ești plină de pasiune și spontaneitate, esti încrezătoare și nu te mai saturi de fericire. Parcă totul este pentru tine și despre tine.

După un timp însă intervin altele… pe lângă multiplele priorități. Te iei cu treburile și renunți să te mai pui pe tine pe primul loc. Parcă și el vede asta și începi să simți că și interesul lui pentru tine scade…nu mai e la fel de aprins după tine ca la început, și tocmai asta era partea cea mai frumoasă. Dar ușor-ușor te obișnuiești, relația e comodă și zici că merge și așa.

Abia când o colegă de la birou mi-a povestit că soțul ei are o amantă m-am speriat.

Am hotărât atunci să fiu atentă la relația mea și iată ce am observat:

El începuse să fie mai atent cu el decât cu mine, îți vedea de hobby-urile lui cu baieții sau de jocurile pe calculator, mergea la sală și era mereu fresh cand pleca de acasă la birou. Cu mine se purta politicos, respectuos dar fără pasiunea care ne înnebunea pe amândoi la început.

Mi-a încolțit un fel de panică: Dacă îți dorește și el altceva și acum se pregătește? Ce să fac? Devenisem ușor paranoia.

Atunci mi-am amintit de sfatul bunicii mele, care a fost poate cea mai frumoasă și curtată femeie din familia noastră: “O femeie care se iubește pe ea însăși și lasă să se vada lucrul acesta, este iubită și dorită și de bărbatul ei”.

Am făcut un pas înapoi și m-am uitat la mine din afară. Era clar ca eu mă cam abandonasem, consideram că dacă am un iubit care stă cu mine de atăția ani înseamnă că urmează nunta și o familie, copii, totul fixat pe contract și fără nicio grijă pentru viitor.

Nu, nu voiam să mă vad încolțită de frica de a fi părăsită, într-o relație în care nu mai investește nimeni doar pentru că este mai comod așa!

“O femeie care se iubește pe sine și arată asta nu are cum să fie părăsită”.

DA, știam ce am de făcut!

Am reînceput să fac lucrurile care îmi plăceau și la care aproape renunțasem de dragul lui sau pentru că nu mi se mai păreau importante. M-am intors la fetele de la salon, am revenit la cafeaua săptămânală cu fetele, am început să-mi iau din nou lenjeria sexi și am facut ordine totală în garderobă. Cu ocazia aceasta i-am donat surorii mele pijamaluțele cu iepuraș, pantalonii de training și rochia aia lălâie care poate mai merge la adolescente. J

În oraș sau în casă eram provocatoare și alintată în același timp, accentul îl puneam pe mine, iar el a inceput încet-încet să o recunoască pe “diva” de care s-a îndrăgostit.

Mai mult, am decis să fac și operația estetică pe care mi-o doream, dar cu care el nu fusese de acord la început.

Știu că m-ar fi iubit și fără această intervenție, dar de fapt am facut-o pentru mine. Acum mă admir și mă iubesc mai mult pentru că mi-a ieșit exact cum îmi doream și mi-a dat și mai multă încredere în mine. Chiar pot spune că a fost una dintre cele mai bune alegeri atât pentru mine, dar indirect și pentru cuplul nostru.

Pe masură ce încrederea în mine creștea, am observat că înfloream în toate aspectele vieții, inclusiv profesional. Parcă toți mă voiau acum în jurul lor și-mi spuneau că eman o energie molipsitoare.

În concluzie, adoptând o atitudine de învingătoare m-am pus pe mine pe primul loc și am decis să rămân așa. Orice s-ar întâmpla știu că pentru fericirea mea, alături de oricare bărbat din lumea asta nu mai trebuie să renunț niciodată la mine!

Atitudinea chiar este totul!

Cu drag,

Andreea

Această poveste este adevărată. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa: guide@divorcejourney.ro