Revin cu un articol despre greseli, lectii si o perspectiva noua asupra ce inseamna sanatatea post-divort.

Dar mai intai, sa vorbim despre ce s-a intamplat

Divorce Journey a aparut acum 3 ani ca un program de suport pentru femeile care au trecut printr-un divort. Dupa lansare s-au alaturat si barbatii afectati de divort, pe urma copiii, care erau cei mai afectati si fara solutii (si astfel s-a nascut si Ghidul de Parenting dupa Divort).

Au fost multe schimbari fata de proiectul initial, multa vreme m-am ferit sa construiesc un plan de afaceri pentru ca oricum nu aveam vreo predictie de business si nici nu voiam sa ingradesc dezvoltarea naturala a unui program pe care-l descopeream si eu cu fiecare zi.

Cat despre greseli pe care le-am facut din perspectiva antreprenoriala? Fara numar! Probabil orice absolvent care-si deschidea un business cu o mie de euro ar fi avut mai multa cumpatare si simt antreprenorial decat mine, un fost corporatist care credea ca banii se fac usor ca si in corporatie, dintr-o pozitie pentru care ai lucrat din greu 20 de ani.

De exemplu, prima miscare a fost sa inchiriez un cabinet, sa amenajez o sala de asteptare si sa angajez personal. Pentru cine? (ma intreba curioasa Monica, fiica mea) Probabil ca doar pentru EGO-ul meu, care avea nevoie de recunoastere sociala si era dispus sa plateasca pentru asta.

Graba unui EGO

Ulterior, de cate ori vedeam ca rezultatele nu apar imediat – in special cele financiare (pentru ca in realitate rezultate au fost, si inca foarte frumoase) schimbam directia de pe o saptamana pe alta (de la programe complexe premium la campanii nationale de constientizare). Una peste alta am sarit cu usurinta (sau cu disperare) de la servicii scumpe la programe de voluntariat, fara sa ma gandesc de doua ori. Pentru o vreme am fost urmata de echipa mea, pe urma acestia au obosit si m-au abandonat unul cate unul.

Ceea ce credeam ca va deveni un business de succes se dovedea un program care nu avea succes financiar, in schimb aduna foarte multa suferinta si ma descuraja tot mai mult.

Am inceput sa simt o rezistenta puternica, ca un strigat interior care-mi spunea ca nu mai vrea sa fie expus zilnic la suferinta umana, ca vrea sa vada si chipuri fericite, relatii armonioase si speranta ca aceste lucruri mai exista.

Si parca dintrodata lucrurile au inceput sa se schimbe in jurul meu: financiar ajunsesem la capatul puterilor, colega mea, Andreea, care m-a sustinut cel mai mult in acest program a decis sa plece din tara, au inceput sa apara oferte de joburi sau colaborari, iar prietenii si mentorii mei ma incurajau sa ma intorc in business.

A fost momentul cand am decis sa ma retrag. Am facut-o intr-un mod de care nu sunt mandra, un scurt anunt catre oamenii care-si pusesera speranta in mine si apoi am disparut.

Visul inca nu s-a terminat… 

O perioada m-am simtit eliberata, dar apoi gandul la Divoce Journey, la potentialul acestui program si la resursele lui a inceput sa-mi revina tot mai des.

Pana intr-o zi, cand am constientizat ca acest program nu era doar pentru clientii mei, ci era despre mine si pentru mine in egala masura. In cadrul unui proces terapeutic am inteles ca teama mea de relatii vine din perspectiva pesimista asupra a ceea ce inseamna drumul de la extazul iubirii la agonia despartirii, iar acest program ma ajuta sa-mi vindec teama de relatii.

Am decis sa re-lansez Divorce Journey, dar de data aceasta dintr-o alta energie, cu alte abordari si cu promisiuni pe care le voi pune in practica pentru clientii mei, la fel cum o fac si pentru mine.

Promit sa revin cu testimonialele noilor mei prieteni (sau fostii mei clienti) care m-au inteles si m-au sustinut tocmai pentru ca au considerat valoroase transformarile aduse de Divorce Journey si de pasiunea mea.

Desi nu promit ca nu voi mai face greseli, pot sa promit ca nu vor mai fi cele din trecut.