În perioada aceasta tot mai multe revelații apar, fiecare în domeniul sau ajunge la momente de ahaa!

Din experiență personală, dar și prin activitatea mea, am învățat că există viață și după divorț! Ba cu puțină organizare poate fi chiar una bună.

Dar asta în vechea ordine socială – în care oamenii singuri se puteau ține distrași.

Era foarte simplu să-ți acoperi singurătatea într-un pub din Centrul Vechi, la un film la Mall, la o sesiune de shopping sau câteva ore la un salon.

Și bărbații ieșeau ușor în cluburi de unde se puteau întorce ușor cu cineva acasă sau, mai simplu, invitau la ei acasă direct de pe aplicațiile de dating. Și astfel anii de singurătate treceau pe nesimțite.

De ce să investești timp și efort în ceva doar al tău, un partener și o familie, când poți să “închiriezi” sau să înlocuiești cu un surogat?

În nouă realitate simt cum se produce o schimbare. Parcă Pământul, ca o ființă vie, s-a trezit după jumătate de secol de hibernare și a descoperit ce s-a întâmplat între timp – agitație, alergătură, înghesuială în mall-uri sau cluburi, feminism, schimbarea valorilor, desfacerea familiilor, copii deprimați, tineri drogați, șamd

Și atunci Terra a zis – hopaaa, trebuie un detox, așa nu mai funcționează, că altfel voi muri cu totul. Și pare că a ales un detox ușor, în care deși a trebuit să sacrifice celule din organismul ei, cel puțin a ferit copiii.

Dar ce a reușit cu siguranță este să închidă toate acele construcții artificiale de distragere a atenției de la ce e important cu adevărat.

Mă gândeam la mine și la nebunia din Mall-uri de Black Friday.

Mă inghesuiam ca toată lumea, fără să țin cont de un posibil microb pe care-l puteam contacta (că pe lângă Covid mai sunt zeci de boli transmisibile), mă încărcam cu energia negativă din acea aglomerație doar pentru a nu rata vreo oportunitate să-mi mai încarc viața cu lucruri nefolositoare.

În plus lăsam o căruță de bani, pentru care am muncit peste program poate o luna sau chiar mai mult, ca la final să pun în dulap două rochii, o pereche de pantofi sau încă o geantă la preț redus.

Mă întreb acum la ce-mi folosesc toate acele lucruri. De fapt mă întreb dacă, chiar la o săptămâna după achiziție, acele lucruri îmi mai aduceau vreo bucurie?

Și iată-ne acum singuri, închiși în casă, fără mall-uri, cluburi sau cafenele, începând să ne plictisim de netflix, meditații și postări pe facebook și întrebându-ne dacă acestea sunt lucrurile reale după care am alergat în ultimii ani.

Situația actuală mă face să descopăr ce contează cu adevărat – cel puțîn pentru mine –și acest lucru este  bucuria unei familii!

Acum jinduiesc după bucuria unei familii, după prezența unui partener de viață cu care să împărtășesc și bucuriile și fricile, cu care să ne alinăm clipele de singurătate și cu care se ne iubim de câte ori simțim,

Abia aștept să pot să-mi vizitez din nou părinții, de dată asta ori de câte ori mi se face dor de ei, să povestesc cu fiica mea când are chef de mine, sau cu prietenele mele când avem poftă de o șuetă la o cafea.

Mi-ar mai plăcea plimbarea în natură (care iată că acum îmi este interzisă), să joc tenis sau să mă dau cu rolele, să citesc beletristică pe o banca în parc sau să ies la un grătar în curtea unor prieteni.

Îmi doresc să învăț să gătesc pentru toată familia și să-mi țin casă curată, primitoare, plină de flori și deschisă pentru prieteni.

Sunt lucruri simple, pe care le făceau și bunicile mele, pentru că sunt lăsate de când lumea.

Plus că pentru astfel de bucurii nu trebuie să te rupi muncind la o mega-corporație, trăind cu frica că poți fi dat afară și că rămâi fără bani de Black Friday.

De aceea dacă mă întreabă Universul ce-mi doresc de la nouă ordine socială – am răspunsul pregătit – vreau bucuria unei familii!