Povestea mea – „Când am găsit curajul să divorţez.”

„Când am găsit curajul să divorţez începusem să am o aversiune pentru fostul meu soţ, parcă nu l-aş fi iubit niciodată. Am fost căsătoriţi 8 ani şi în ultimii doi ani intrasem într-o rutină, ultimul an devenind definitoriu pentru drumul ce urma să îl aleg și pentru destinația pregătită.

Căsătoria noastră a fost din dragoste, fără doar și poate. Eram tineri, relația începuse în timpul facultății, un an mai târziu ne-am și căsătorit. Menționez că fostul meu soț provenea dintr-o familie cu stabilitate financiară, afacere proprie, în care el se implica încă din timpul liceului. Primii 6 ani de căsătorie au fost de basm, el era un bărbat înţelegător, preocupat de familie (avem un baiețel pe care l-am făcut la un an după nuntă) și casă, niciodată nu ne-am certat, cel mult mici discuții, dar relaţia se baza foarte mult de comunicare şi înţelegere reciprocă.

Firi ambițioase amandoi, am luptat împreună pentru bunăstarea familiei noastre. Iar pentru că viața ne-a oferit bucuria de a avea un copil atât de repede, eu nu am avut cum să îmi construiesc cariera, iar el nu mi-a cerut niciodată asta, pentru că suportul moral pe care i-l ofeream îl ajuta infinit mai mult în profesia lui.

După 5 ani de căsătorie am început să mă gândesc din ce în ce mai mult să ma realizez profesional, să îmi pun în practică ideile și să rupem puțin din monotonia ce ușor începea să se instaleze.

Nu m-a susținut, îmi spunea ca nimic nu este mai important ca băiețelul nostru să crească alături de mama lui, că este la vârsta la care are nevoie cel mai mult de mine și pe cât de mult și-ar dori să petreacă mai mult timp alături de noi, preferă să nu ducem lipsă de nimic.

Pentru o perioadă, am renunțat să mă mai gândesc la asta, însa discrepanţa dintre nevoile şi ambiţiile noastre profesionale începea să devină din ce în ce mai vizibilă.

Eu aveam nevoie să ies în lume, el se ambiționa să lucreze din ce în ce mai mult.

În momentul în care am simțit că este mai mult decât ambiție din partea lui, am început să cercetez și am aflat că de fapt este vorba despre altă femeie. În acel moment m-am simțit umilită, m-am simțit bataia de joc a omului în care îmi investisem toată viața, care părea a fi bărbatul perfect și care voia să arate tuturor cât de puternic este.

Nu i-am spus nimic și am decis că sunt la fel de puternică și eu, așa că am început să îmi pun în aplicare planurile în ceea ce privea realizarea profesională. Bineînteles că au început certurile, la care inevitabil asista și copilul. Ambiția noastră ajunsese să depășească orice limită. El nu bănuia că eu am habar de aventura lui, simțea că pierde controlul asupra mea, iar eu voiam să îi demonstrez că pot. Intrasem într-un joc vicios, care ne hrănea orgoliile, joc care ne făcea să uităm de sănătatea psihică a copilului nostru.

Am trăit așa un an, iar eu ajunsesem la capătul puterilor, totul mergea pe dos, nu eram împlinită, jucam un rol pentru ceilalți, începeam să conștientizez că nu mă ajută cu nimic situația în care mă aflu. Am decis că este momentul să divorțăm, iar în momentul în care i-am cerut divorțul și mi-a spus că este de acord, fără nicio ezitare, au început să mă încerce stări pe care nu le recunoșteam.

Într-un final am divorțat, iar ce a urmat apoi a fost îngrozitor. Depresia se instalase fără să îmi dau seama. Familia m-a susținut, la fel și prietenii și mi-au căutat ajutor specializat. Am acceptat cu greu, dar știam că trebuie să pornesc de undeva.

Așa am ajuns la Divorce Journey, și, pentru că simt că drumul și viața mea abia acum încep, am decis să vă împărtășesc povestea mea. Am reușit să scap de depresie cu ajutorul psihoterapeutului, iar acum repar greșelile pe care le-am făcut în fața copilului meu cu ajutorul sedințelor de parenting.

Prin coaching reușesc să îmi răspund la întrebările legate de mine, ceea ce vreau pentru mine.

Totul a devenit clar, acum simt că trăiesc, drumul mi-este luminat și mă simt cea mai puternică femeie de pe pământ!”

Părerea specilistului: „A trecut prin mai multe etape în casnicia ei, care au ajutat-o să înțeleagă cine este, ce așteaptă de la un partener și care este modalitatea ei de a-și asculta și comunica dorințele. Această experiență, deși traumatizantă la sfârșit, a ajutat-o să se cunoască mai bine și acum este pe drumul ei de vindecare și regăsire a fericirii, ca o persoană unică și autentică.”

Această poveste este adevărată. Numele personajelor nu au fost menționate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa guide@divorcejourney.ro.