SCHIMBAREA – o surpriza sau o amenintare?

In viata personala ca si in cea profesionala avem nevoie de schimbari.

Este singura constanta a vietii noastre – schimbarea – si totusi ne agatam de visul de siguranta pe care un anumit status qvo ni-l ofera.

Luptam ani la rand sa obtinem un anumit job care ne ofera siguranta financiara, sa avem o relatie si apoi sa construim o familie care ne ofera liniste personala, sa ne luam o casa, sa cultivam un cerc de prieteni, sa ne formam anumite obiceiuri care ne ofera acea idee ca atunci cand le vom avea pe toate putem fi in sfarsit fericiti!

Asa am gandit si eu, singura diferenta a fost ca atunci cand le-am avut pe toate tocmai intram in depresie, deci pentru mine idea de siguranta asociata cu fericirea nu a functionat.

In cazul meu solutia salvatoare a fost schimbarea – pe plan personal, profesional, a cercului de prieteni, samd.

Astfel am ajuns sa ma „imprietenesc” cu schimbarea si sa o vad ca pe o oportunitate de crestere si nu ca pe o amenintare.

Prima data am auzit de „managementul schimbarii” cand eram intr-o corporatie americana, unde schimbarea era ceva absolut normal. Sigur ca-ti trebuiau nervi tari sa rezisti, adica daca ai compara situatia mamei mele care 40 de ani s-a dus la acelasi loc de munca si cu cea a colegilor mei care la 2-3 ani schimbau departamentul, compania, tara…iti trebuie cu totul alt „mindset”.

Si in acest management al schimbarii am observant pentru prima oara cum reactioneaza diferit oamenii la schimbare:

Unii se adaptau mult mai usor – desigur dupa cateva discutii obligatorii in pauza de tigara despre cat de incompetenti sunt cei care tot schimba procedurile sau structurile – dar imbratisau imediat noul job sau noua procedura si-si vedeau linistiti de viata sau asteptau curiosi noile oportunitati aduse de acea schimbare.

Altii insa nu erau de acord cu schimbarea,  incercau sa-i faca pe toti sa inteleaga sau sa demonstreze ca nu e un lucru bun, rezistau cat puteau la noile cerinte dupa care trebuiau sa capituleze, pentru ca intr-o corporatie americana nu te intreaba nimeni daca esti de acord, e ca ploaia – odata ce a venit poti sa decizi doar daca deschizi umbrala sau nu – nici intr-un caz nu poti sa o opresti.

Ca rezultat cei din al doilea grup erau mult mai frustrati, pierdeau timp pentru ca rezistau si inotau impotriva curentului, iar la final cand ajungeau si ei la “linia de sosire” erau mult mai obositi decat primii

Tot despre schimbare e vorba si in cazul divortului.

In programul meu Divorce Journey vad zilnic oameni care trec prontr-o schimbare majora a vietii lor – un divort.

Cine nu a avut de a face cu un astfel de eveniment nu poate intelege magnitudinea schimbarii – pentru ca nu e vorba doar de despartirea de o persoana, ci practic se schimba cam totul in viata ta – casa, bani, timpul petrecut cu copiii, relatia cu familia largita, prietenii, vacantele, etc.

Ce e mai important, am observant ca motivele divortului au legatura tot cu o schimbare…la un moment dat unul din membrii cuplului a dorit altceva iar celalalt a rezistat schimbarii – din frica, din comoditate, din neintelegere sau necomunicare.

Si atunci cel care si-a dorit schimbarea a mers mai departe, la fel ca cei din primul grup de mai sus, iar celalalt a incercat sa-l opreasca nedorind sa schimbe o stare care era mai sigura sau mai familiara pentru el.

Si atunci, pentru a preveni o ruptura, cand e momentul sa includem schimbarea ca pe o componenta necesara in viata noastra?

2017-09-06T07:15:45+00:00 6 septembrie 2017|0 Comentarii

Comenteaza