Povestea mea

Sunt medic, sunt mamă, am fost căsătorită mulți ani, iar acum sunt divorţată.

Când am fondat Divorce Journey m-am gândit la persoane care ca şi mine, au plecat la drum cu bagajul de vise frumoase şi cu ambiţia să obţină succese în toate aspectele vieţii, dar pentru care lucrurile au luat o altă întorsătură.

Divorţul a survenit după 20 de ani de căsătorie, când mă consideram la apogeul vieţii mele personale şi profesionale. Fusesem norocoasă si avusesem succes în toate demersurile mele de până atunci, toate lucrurile păreau perfecte în viaţă mea văzută din afară, o căsătorie reușită, un copil adolescent, o poziție de top într-o multinațională americană si vacanțe la alegere în străinătate.

Și totuși era ceva care nu mă lasă să dorm noaptea, ceva care mă împiedica să mă bucur şi să privesc cu încredere spre viitor.

Chiar dacă sunt medic, mi-a luat ceva timp până când am realizat că aveam simptome de depresie.

Acesta a fost momentul în care a început Povestea mea- povestea călătoriei divorţului meu.

Deşi au trecut mai bine de 4 ani nu pot să uit întrebările pe care mi le puneam: ce decizie să iau, cum să anunţ familia, cum va suporta copilul sau cum voi fi privită la serviciu şi între prieteni?

Aş fi vrut să mă sfătuiesc cu cineva, dar intuiam că părinţii mei nu m-ar fi aprobat, iar prietenii mei erau toţi căsătoriţi şi oricum la noi văzuseră o familie perfectă până atunci, ce să le fi zis?

În cele din urmă am descoperit life coaching şi şedinţele de coaching au fost cele care m-au ghidat către ce aveam de făcut, mi-au dat puterea să mă pun pe mine pe primul plan şi să aleg ţinând cont de modul în care am evoluat în anii de căsătorie şi de valorile mele de acum.

Credeam că va fi uşor, ştiam că partea juridică şi financiară o vom rezolva elegant, fără să avem nevoie de avocaţi sau intervenţii externe. Eram independentă financiar. Copilul era la vârsta la care înţelegea perfect ce se întâmplă, mulţi colegi de la şcoala ei trecuseră deja prin experienţa aceasta pentru că divorţul devenise foarte comun în România.

Greul a fost însă peste aşteptări, nu am fost pregătită pentru această schimbare, iar provocările au fost dintre cele mai mari.

1. La început a fost criză despărţirii.

Oricine zice că sunt si persoane fericite că divorţează, deşi eu nu cred, tot trec printr-o etapă de criză. Este perioda când se discuta şi se pune în lumina tot ce n-a funcţionat în căsnicie, când se aruncă reproşurile, se dezvăluie frustrările, se dezgroapă amintirile dureroase, toate acestea ducând la o stare de tristeţe apăsătoare, sentiment de eşec total şi de pierdere a valorilor pe care le considerai tabu.

Când sentimentele de durere, furie, gelozie, tristeţe, frustrare, învinovăţire s-au mai estompat a apărut acel gol al schimbării de rol.

2. Ce inseamna schimbarea de rol?

Până mai ieri eram într-un rol pe care-l jucam cu ochii închişi, ştiam să fiu mama într-un cuplu de părinţi, nora pentru soacra mea, soţie pentru soţul meu şi prietenă într-un grup de cupluri cu care ne vizitam. Puteam zice cu precizie ce vom face în vacanţele de vara sau de iarnă sau ce voi găti la masa de Crăciun şi ce se va discuta la masă.

Şi peste noapte acest rol nu mai e valabi pentru că un regizor a schimbat piesa şi nu ţi-a dat și ție sa inveți noul rol. Şi atunci ce faci?

3. Improvizezi!

Improvizezi că ştii să trăieşti cu chirie într-o casă care nu e a ta, improviziezi că ştii să te descurci ca mamă singură a unei adolescente, improviziezi că ştii să-ţi linişteşti părinţii care sunt mai îngrijoraţi decât tine pentru consecințele deciziei luate, improviziezi şi treci peste faptul că prietenii nu te mai caută pentru că nu ştiu ce să-ţi spună, improviziezi că poţi să faci faţă comentariilor de la birou pentru că eşti leader şi model pentru alţii, improviziezi că nu te deranjează că vine Crăciunul şi ţie îţi vine să plângi când tot auzi radioul lui Moş Crăciun şi multe alte improvizaţii.

După câteva luni de mers pe sârmă am crezut că ce a fost mai greu a trecut până când, după o vacanţă de vara improvizată şi nefericită am intrat în depresie severă.

4. Depresia

Credeam că-i voi face faţă pentru că sunt o femeie puternică si asta fac femeile puternice, nu se plâng și nu cer ajutor. Speram că somniferele mă vor ajuta să dorm o noapte intreagă şi nu să mă tot trezesc cu două ore înainte de zori cu cele mai sumbre gânduri, ca să adorm cu un sfert de ora înainte să sune ceasul. Credeam că dacă beau ceai de sunătoare o să fiu mai veselă şi o să scap de nodul acela permanent din gât. Credeam că dacă voi evita anumite zone din oraş care-mi provoacă amintiri dureroase voi avea mai puţine atacuri de panică.

Până la urmă am renunțat la a lupta de una singură si am apelat la specialist, după o lungă perioada de speranţă inutilă şi timp pierdut în zadar, pe altarul unor principii fără rost.

Psihiatra mi-a zis: “Tratamentul nu-ţi va schimbă cu nimic situaţia, dar în scurt timp vei avea o perspectiva mai buna asupra ei….în felul în care eşti acum, rişti să-ţi pierzi şi serviciul şi atunci chiar că o să te afunzi”

Nu mi-a trebuit mai mult ca să accept ajutorul şi nu mi-au trebuit  mai mult de două-trei luni că să-mi revin suficient de mult încât să văd un licăr de speranţa. În ziua de astăzi țin workshopuri despre FERICIRE, deci se poate!

Aceasta este povestea prescurtată a călătoriei divorţului meu, sigur că fiecare perioada a fost presărată cu zeci de mici păţanii, situaţii la început mai triste şi apoi tot mai vesele, pe măsură ce liniştea sufletească se reinstala în sufletul meu.

Ce am invatat din Povestea mea?

Această călătorie mi-a adus numeroase lecţii de viaţă, iar experiența dureroasă mi-a arătat cât de nepregătiţi suntem pentru un astfel de eveniment, cât de puţin structurate sunt serviciile specifice pe care le poţi accesa în cazul unui divorţ și ce preț plătim pe altarul unor preconcepții și limitări învechite.

  • Am învăţat că atunci când porneşti cu sau fără voia ta în această călătorie trebuie să fii pregătit şi să ai alături de tine toate persoanele și resursele de susţinere posibile.
  • Am înteles cât de uşor poţi să treci cu vederea nevoile psihologice ale copiilor tăi, fiind prea concentrat pe criza şi emoţiile din sufletul tău şi să pierzi controlul situaţiei ca părinte monoparental.
  • Am înţeles că e nevoie ca întreaga familie să te susţină când treci printr-o astfel de schimbare, creditându-te cu aceeaşi încredere ca atunci când ai decis să te căsătoreşti şi că nu trebuie să-ţi pese de gura lumii pentru că, în afară de a emite opinii, nu-ţi oferă niciun sprijin real atunci când ai atâta nevoie.
  • Dezvoltarea personală m-a ajutat să înteleg că o relație între doi oameni poate fi diferită în diferite etape ale vieții, că o relație poate deveni proastă și între doi oameni buni și că o relație se construiește în fiecare zi cu aceeași responsabilitate și grijă pe care o acordăm serviciului, de exemplu.
  • Am trăit această experienţă traumatică şi am aflat că nu există legislaţie care să protejeze persoanele care trec prin suferinţa divorţului, iar departamentele de resurse umane nu iau în calcul nici trauma psihologică asociată cu un divorţ şi nici nevoia angajatului de înţelegere şi flexibilitate pentru a-şi rezolva măcar partea logistică ca partajul, custodia copiilor, schimbările de domiciliu.
  • Şi am mai cunoscut cazuri de depresie după divorţ care nu au fost luate în seama, au refuzat ajutorul medical, iar netratate s-au transformat în boli urâte și grave, de multe ori amenintatore de viaţă.

De aceea am hotărât să împărtăşesc experienţa şi învăţăturile acumulate şi altor persoane care traversează un divorţ şi care ar putea beneficia de suport, educaţie sau pur şi simplu de simpatie şi înţelegere.

Acumulând experienţa personală şi profesională, având pregătire de medic şi formare în coaching, experienţă în corporaţii multinaţionale şi conexiuni în multe arii de activitate, am hotărât să reunesc toate aceste resurse sub acelaşi concept – Divorce Journey – şi să le pun în slujba persoanelor care traversează acum un divorţ.

Conceptul Divorce Journey a avut impact imediat la persoanele cărora l-am prezentat, probabil fiecare a trăit o experiență directă sau indirectă cu un divorț astfel încât în scurt timp am reuşit să reunesc în jurul meu specialişti recunoscuţi în toate domeniile vieţii impactate de divorţ: psihologic, juridic, parenting, de sănătate, life coaching, stil de viaţă şi socializare.

Imi doresc ca învațând aceste lecții si dându-le mai departe să creăm în viitor premizele unor familii armonioase, in care cei doi soţi să investească continuu și să se bucure de fiecare zi petrecută împreună pe drumul pe care şi l-au ales în cunoştinţă de cauză.

De asemenea, sper că ne vom educa copiii şi le vom transmite valori şi exemple mai sănătoase, poate diferite de cele pe care le-am avut noi şi pe care le-am considerat singurele modele posibile.

 

2017-08-02T06:34:38+00:00 2 februarie 2017|5 Comments

5 Comentarii

  1. Ligia 11 februarie 2017 la 17:18 - Raspunde

    In perioade dificile (si nu numai ) ,,licărirea” ,,luminitei de la capătul tunelului e foaaaarte bine venită ! Succes Gabi !

    • Gabi 15 februarie 2017 la 21:36 - Raspunde

      Multumesc Ligia!
      Ai dreptate, este foarte important ca atunci cand esti in suferinta sa stii ca intr-o zi va trece si te vei vindeca. Sunt zile in care nu mai ai nicio speranta ca viata va mai fi vreodata la fel de frumoasa. Dar cand mai multe persoane intrate in cadrul programului cu ceva timp in urma iti arata ca au reusit si ca au gasit chiar mai multa frumusete in viata, poate diferita, e mai usor sa speri si sa te inarmezi cu rabdarea necesara.

  2. Alina 15 februarie 2017 la 20:58 - Raspunde

    Oare conteaza motivul pentru care se ajunge la divort in toata aceasta suferinta?????

    • Gabi 15 februarie 2017 la 21:41 - Raspunde

      Motivul nu face diferenta in traversarea perioadei de suferinta dar ne ajuta sa intelegem ce lectie mai avem de invatat pentru a incepe cu bine o noua relatie, mai fericita decat prima.

  3. Jeni 2 aprilie 2017 la 06:41 - Raspunde

    Gabi,m ai impresionat cu povestea ta.care o banuiam de cand te am cunoscut.
    Dar ,ma uimisti cu tot ce faci in ultima perioada.
    Iti urmaresc tot timpul toate postarile.si dunt suparata xz nu dunt in Bucuresti sa bin la seminariile tale.dar intr o zi iti promit ca o sa fac tot podibilul.

Comenteaza