ELEVII și separarea/divorțul

Elevi: vârste cuprinse între 6 şi 8 ani

La vârsta această, copilul tău începe să-şi extindă reţeaua socială în afară familiei. El se poate simţi vinovat pentru că a cauzat separarea sau divorţul. E posibil să ia partea unui părinte. Este posibil să le fie frică să nu piardă relaţia cu unul dintre părinţi.

La vârsta asta pot gândi mai abstract. Se pot simţi trişti şi îşi pot face griji pentru viitor. Se pot întreba unde vor locui, cine va avea grijă de ei şi care va fi locul lor în familie. Pot avea fantezii despre împăcarea părinţilor lui.

La ce să fii atent:

■ tristeţe, plâns, crize

■ dificultate de a se juca sau a socializa

■ regresie (întoarcerea la vechi obiceiuri de somn şi alimentaţie)

■ plângeri de natură fizică

■ frica de pierdere a unui părinte

■ sentimente conflictuale de loialitate

Cum să îi ajuţi

Spune-le că îi iubeşti şi că vei avea mereu grijă de ei.

■ Reasigura-i că nu au făcut nimic greşit şi că nu au ce face pentru a-şi împăca părinţii.

■ Roagă profesorii să te anunţe dacă observă schimbări.

■ Oferă-le informaţii corespunzătoare vârstei lor.

■ Fă-i să înţeleagă că opinia lor contează, dar că părinţii iau deciziile.

■ Oferă-le oportunităţi să vorbească despre sentimentele lor sau să audă de la alţi copii cum e atunci când părinţii se separă sau divorţează.

 

Pre-adolescenţi: vârste cuprinse între 9 şi 12 ani

Pre-adolescentul tău devine mai independent. Se concentrează mai mult pe prietenii lui şi pe lumea din afara familiei. Dar încă are nevoie de familie pentru suport emoţional şi ghidare. Aceştia pot înţelege că separarea sau divorţul este o problemă de adulţi, dar pot fi în continuare furioşi pe părinţii lor. De multe ori văd lumea în extreme – alb sau negru, bine sau rău, corect sau greşit. Pre-adolescenţii reacţionează în moduri diferite.

Ei ar putea să:

■ simtă că nu ştiu cu ce părinte „să ţină”

■ încerce foarte tare să aibă relaţii bune cu ambii părinţi

■ fie furios şi ostil cu ambii părinţi

Pre-adolescenţii vor să fie trataţi precum adulţii. Când treci printr-o perioada stresantă, e posibil să îţi tratezi copilul ca pe un prieten şi să te bazezi pe el pentru suport.

Deşi el ar vrea să joace acest rol, nu este adecvat pentru ei să-şi asume un asemenea nivel de responsabilitate. Pe termen lung, le poate cauza probleme emoţionale.

La ce să fii atent:

■ evitarea contactului social, probleme cu prietenii, un cerc nou de prieteni

■ furie sau agresiune puternică

■ plângeri de natură fizică

■ ruşine în legătură cu separarea sau divorţul

■ învinovăţirea unui părinte pentru divorţ

■ încercarea de a „avea grijă” de părintele pe care îl consideră mai vulnerabil

■ asumarea responsabilităţilor de adult (de exemplu, comportament de „părinte”)

Cum să îi ajuţi:

■ Ascultă-le sentimentele şi grijile – rămâi cu mintea deschisă şi încearcă să nu-i judeci.

■ Nu te baza pe ei pentru suport emoţional.

■ Nu îi împovăra cu prea multe responsabilităţi care nu sunt menite pentru vârstă lor (de exemplu, prea multă muncă prin casă).

*Fragment preluat din „Copiii și divorțul – Ghidul pentru părinți” disponibil curând și online.

2017-05-30T13:26:24+00:00 14 decembrie 2016|0 Comentarii

Comenteaza